6.6 Sisteme de
actionare electrica .FISA DOCUMENTARE
ELEV ………………………. …
CLASA.......................................
DATA ...................
Un sistem de acţionare este formată din
următoarele părţi componente (fig.1):
-
maşina de lucru, sau maşina care
este acţionată;
-
motorul pentru acţionarea
maşinii de lucru;
-
organul de transmisie care face legătura
între motor şi maşina de lucru şi are rolul de a modifica felul mişcării
(translaţie, rotaţie, mişcare continuă ori intermitentă), sensul/direcţia
acesteia, viteza etc.;
motorul folosit
pentru acţionarea unei maşini de lucru, se pot distinge următoarele tipuri de
acţionări:
-
acţionări
electrice;
-
acţionări
hidraulice;
-
acţionări
pneumatice.
Maşina de lucru
primeşte de la motor energia necesară pentru a învinge toate forţele ce apar în
timpul procesului de lucru, respectiv a forţelor
rezistente statice Fs
şi a forţelor rezistente dinamice
Fd.
Forţele rezistente statice sunt constituite din forţe utile şi din forţe de frecare.
Forţele rezistente dinamice apar datorită inerţiei pieselor în mişcare din
întregul sistem de acţionare; deci, ele apar numai pe durata variaţiilor de
viteză (porniri, opriri, frânări, accelerări).
În cazul acţionărilor cu mişcare liniară, motorul
poate pune în mişcare o maşină de lucru dacă dezvoltă o forţă F
egală cu suma tuturor forţelor rezistente, statice şi dinamice:
F = Fs
+ Fd,
Această relaţie este
cunoscută sub denumirea de ecuaţia
fundamentală a mişcării pentru acţionările liniare.
Ecuaţia de mai sus
poate fi scrisă şi sub forma:
F = Fs
+ ma,
deoarece forţa dinamică este exprimată prin
ecuaţia Fd = ma.
Pentru v
= const. (deci în lipsa acceleraţiei), Fd = 0 şi în acest caz,
sistemul funcţionează în regim stabilizat (mărimile care-l caracterizează nu
variază).
În cazul acţionărilor cu mişcare de rotaţie, care
sunt cele mai numeroase, ecuaţia
mişcării capătă o formă specifică, în care forţele se înlocuiesc cu
momente:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu