Pe
partea exterioară a rotorului sunt prevăzute de asemenea crestături
longitudinale, în care sunt plasate conductoarele rotorice
(bare)scurtcircuitate la capete. In figura alaturata, figura 2, este prezentat
principial un motor asincron cu rotorul în scurtcircuit. Carcasa este prevazuta
cu aripioare(proeminenţe) pentru a creste suprafaţa prin care se evacuează
căldura produsăîntimpul funcţionării. Acesta este un element prin care poate fi
identificat un motor asincron. In interiorulpărţii fixe, statorul, se află trei
grupuri de bobine, câte unul pentru fiecare fază.
Dacă se alimentează cele trei bobine
statorice conectate în stea sau în triunghi cu un sistem trifazat simetric de
tensiuni, rezultă un sistem trifazat de curenţi: care produc un câmp magnetic
învârtitor. Câmpul magnetic învârtitor poate fi
asimilat cu cel produs de un magnet care se roteşte, magnet care are doi poli,
deci o pereche de poli. Dacă presupunem doi magneţi sub formăde bară plasaţi
“în cruce”, cu alternanţa N-S-N-S, câmpul magnetic creat prin rotirea acestor
magneţi va corespunde câmpului învârtitor din cazul unui motor cu doua perechi
de poli.
motor
sincron
5.6.4.Transformatorul
electric
Transformatorul electric este un aparat electromagnetic
folosit pentru funcţionare în curent alternativ. Transformatorul electric modifică valorile
efective ale tensiunii şi curentului din partea primară, regăsind alte valori
pentru tensiune şi curent în partea secundară, dar păstrând frecvenţa la
aceeaşi valoare ca şi în partea primară. Se foloseşte pentru a cupla între ele
reţele electrice cu nivele diferite de tensiune, respectiv pentru a obţine
diverse nivele de tensiuni cerute de consumatori, pornind de la nivelul de
tensiune (valoarea efectivă) disponibil la locul respectiv. Principalele părţi
constructive ale transformatorului electric sunt miezul feromagnetic şi înfăşurările
(bobinele). Miezul feromagnetic se realizeazădin tole de oţel cu siliciu (4%)
pentru reducerea pierderilor în fier (prin curenţi turbionari). Tolele sunt
laminate la cald sau la rece, având grosimi de 0,3÷ 0,5 mm şi sunt izolate
între ele cu lac electrotehnic izolant sau cu oxid. La frecvenţe mari se
folosesc miezuride ferită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu